miercuri, 4 decembrie 2013

Ganduri dupa deschiderea expozitiei

Aseara s-a deschis expozitia mea de icoane pe panza la Libraria Bizantina (str. Bibescu Voda nr. 20).


M-a bucurat acest eveniment din multe puncte de vedere. A face o expozitie inseamna multa zbatere, emotii, intalniri... lucruri cu care nu mai esti obisnuit atunci cand te afli ori pe schela ori in atelier. Asezarea lucrarilor, impreuna cu Alexandru Coman, asezarea invitatiilor, asezarea locului unde sa vorbim, reasezarea standurilor cu carti pentru asezarea unor intalniri ulterioare – toate aceste asezari au de fapt legatura cu o asezare interioara. Simt ca m-am asezat pe un drum, ca unele s-au limpezit si altele s-au conturat, ca aceasta asezare a venit cu noi intrebari ca raspuns unor interogatii mai vechi.

Asezarea presupune un loc in care stai, cel putin pentru un timp, tu sau lucrul tau (ceea ce totuna poate fi). Locul pe care, prin prisma deschiderii unei expozitii, l-am construit alaturi de echipa Librariei Bizantine mi-a aratat ca este mai bine sa te atasezi unui spatiu anume, cu o identitate culturala legata intim de ceea ce faci, decat intr-un oricare spatiu, destinat doar unei expuneri temporare.

Vernisajul in sine nu a fost unul comparabil cu intelegerea clasica a acestui eveniment. Lucrarile fiind asezate pe pereti, am putut sa ne amestecam printre ele, ca niste martori, asa cum erau si cartile prezente acolo si celelalte obiecte, pe care le descoperi scotocind prin ungherele acestei atat de atipice (si tocmai de aceea frumoase) librarii. 



Ii multumesc lui Alexandru Coman si echipei pe care o coordoneaza pentru darul pe care mi l-au facut prin organizarea acestui eveniment.

Un dar cu atat mai important pe care l-am primit a fost reintalnirea cu prietenul meu, Vladimir Bulat. Nu ne-am vazut de prea multe ori (si prea putine au fost discutiile clare despre profesie sau despre lucrarile pe care le faceam) in perioada ce s-a scurs pana aseara de la prima mea expozitie, dedicata tot Bunei Vestiri, dar organizata intr-o alta locatie, in preajma Sfintelor Pasti. Bucuria de a intelege ca nu trebuie sa te vezi prea mult ca sa te cunosti a fost dublata de felul in care Vladimir a stiut sa vorbeasca cu mine nu doar despre mine, sa-mi spuna lucrurile care imi sunt cu adevarat folositoare, sa ma tempereze si sa imi dea curaj. Pentru o astfel de abordare, una cu adevarat importanta in lucrul oricarui artist, nu stiu cum sa multumesc. Sper doar ca, in timp, sa pot crea contextul necesar unor noi si tot atat de frumoase intalniri.


Multumesc tuturor celor care sunteti alaturi de mine. Multumesc celor care m-au sprijinit, si de data aceasta, cu bucurie si mai ales cu profesionalism, Square Media (Alexandru Braniste, Eugen Vasile, Cosmina Chituc), Inkorporate Print (Marian Tudorache), MMK Print (Virgil Popescu). Multumesc familiei si prietenilor mei, care ma insotesc de fiecare data, dandu-mi astfel curajul de a continua.



Expozitia va ramane deschisa pana in 6 ianuarie 2014 si poate fi vizitata de luni pana vineri intre orele 9 si 20, iar sambata intre 9 si 14. Cateva dintre lucrarile pe care le-am expus nu erau inca finalizate. Pe parcursul acestei perioade, le voi lua pe rand la atelier, le voi termina si va voi anunta cand se reintorc pe simeza. Va voi anunta aceste noi intalniri la care va astept cu mult drag!

In incheierea serii precedente am aflat inca un lucru pe care il pun si eu in incheierea acestui text. Libraria Bizantina sarbatoreste anul acesta 10 ani de cand si-a deschis portile. Este minunat ca, atunci cand vrei sa celebrezi un anume moment cronologic, sa o faci asa cum le faci pe toate celelalte, cotidiene. Sa fii si atunci la fel de onest asa cum este munca ta de zi cu zi.


Ziua acestei sarbatoriri a fost 3 decembrie. La multi ani si multumesc!




2 comentarii: